In fiecare dimineata obisnuiesc sa ma trezesc devreme pentru ca fac fitness si fiindca dorm cu geamul deschis si locuiesc langa un parc am onoarea si deosebita placere de a fi trezit de triluri minunate de pasarele. Ele salasuiesc prin batranii copaci din parc si ma delecteaza si relaxeaza zi de zi cu ciripitul lor de o rara frumusete.

Deunazi un stol de ciori a poposit in zborul lor intr-un stejar batran de la marginea lacului. Apoi stolul a zburat si una din ele s-a ratacit si a ramas prin imprejurimi peste noapte. A doua zi invatat fiind  sa fiu trezit de trilurile minunatelor pasarele, nu mare mi-a fost mirarea cand peste toata coloana sonora care iti inveselea simtul auditiv se auzea cioara:  cra, cra, cra. Deschid geamul sa vad aceasta mica “primadona” si un gand imi trece prin minte: Pana si ciorile vor socializare!